N-au fost planuri cu Elveția pentru viața noastră. Probabil că cine e responsabil de tot ce ni se întâmplă a ținut secret acest aspect și l-a dezvăluit când ne-am așteptat mai puțin. Drumurile noastre, ale familiei mele, acolo ne-au dus și cred că ne vor duce foarte des în viața asta...
Am descoperit Zurich-ul la pas. Am ajuns la lac, o zi pe partea cu opera, in alta zi pe partea cu muzeul de ciocolata. Nu trebuie ratat nimic.
Am descoperit frumusetea modernului și frumusețea vechiului oraș, de o parte și de alta a râului din partea centrală (nu știu dacă zic bine).
Am verificat punctualitatea programelor afișate pe câteva trasee de tramvaie și autobuze. A trebuit să văd universități și, mai ales, campusuri studențești. Măcar de departe.
Am văzut ce înseamnă spirit civic și colectare selectivă a deșeurilor. Cam două zile pentru toate cele de mai sus. Și a fost de ajuns. Atât cât să-mi spun că alegerea oricui de a trăi și în aceste locuri e o bună treabă!
Bun găsit, Zurich!
|
La pas pentru descoperiri interesante |
|
Vedere asupra Zurich-ului |
|
Un copac impresionant, ca mulți alții, lângă lac |
|
Pe partea operei, cu vedere spre partea cu muzeul de ciocolată |
|
Vedere de pe deal. Sau de pe un deal. |
|
Forme și stări |
|
Spre una din zonele vechi |
|
De partea uneia din zonele vechi |
|
Ja, ja...Plimbare de curiozitate |
|
Vedere dintr-un autobuz |
|
În lucru și în continuă transformare și modernizare totul |
|
Forme și stări |
|
Tot de pe deal. Același |
|
Apărută ca din senin |
|
Prea frumos, prea ca la...Zurich |