5 SEPTEMBRIE

Azi e ziua de nastere a celui care m-a inspirat sa "inventez" acest nou blog al meu....Desi am facut-o direct, as vrea si public sa-i transmit urarile mele de bine, de multa sanatate si bucurii alaturi de familia minunata pe care o are. Sper intr-o revedere spectaculoasa, intr-o veche formula a B-ului...Mie mi-e tare dor...O sa reusim, sunt sigura.

LA MULTI ANI, DIRIGU' !

România-MOIECIU DE JOS, august 2014

M-a amuzat de fiecare dată faptul că o zonă montană mult căutată şi aerisită cândva, se împarte în două zone, într-un fel cu susul  în jos. Localitatea Moieciu de Jos este cea aşezată la drumul principal, la o altitudine mai mare, faţă de Moieciu de Sus care este aşezată mai...jos. Oricum, zona este superbă, dar nu cred că mai există gospodărie care să nu aibă cel puţin o cameră de închiriat, ceea ce aglomerează mult spaţiul şi ce e mult strică, de cele mai multe ori. Eu am găsit locul cel mai liniştit din toată zona şi spaţiul este destinat exclusiv turiştilor. E o mândreţe de pensiune şi proprietarii, oameni de-ai locului, au propria casă. Simţi că te rupi puţin de cotidian şi ai toate şansele să-ţi reîncarci bateriile. Se pot face trasee interesante pe rutele:
1.Moieciu de Jos - Fundata - Şirnea până la Valea cu struţi (din păcate, anul acesta nu mai arăta la fel de bine ca anul trecut !);
2. Moieciu de Jos - Fundata - Fundăţica până la parcul de aventură cu tiroliană !;
3. Moieciu de Jos - Fundata - Cheile Dâmbovicioarei până la Peştera Dâmbovicioara (cu peisaje de vis pe tot traseul);
4. Moieciu de Jos - Moieciu de Sus - Cheile Grădiştei până la capăt !!!! ( adică pe la 2000 m) şi apoi până la baza sportivă (puţin mai jos ).

Eu am venit puţin mai ...încărcată, dovadă că am chef să postez pe aici, să vadă şi alţii minuni....

Traseul Bran - Rucăr

Cheile Dâmbovicioarei

O imagine greu de uitat...

Acolo unde muntele sărută cerul

Traseul Bran - Rucăr

Imagine ca o carte poştală

Litoral românesc - EFORIE NORD, august 2014

Alternez postări de aici şi de afară, de parcă aş fi o permanent călătoare. Am ajuns în această vară, după dor de plajă, în staţiunea cea mai potrivită vârstei pe care o las să o intuiască cel ce mă citeşte şi nu ştie prea multe despre mine....Nici nu ştiu câţi ar citi acest blog, de vreme ce eu nu-l "promovez". De ce nu ? Pentru că mie îmi place să scriu pur şi simplu şi să recitesc, cu mult interes, în timp...Revin la...EFORIE NORD. Staţiunea este aparent liniştită şi totuşi, mai aglomerată decât în acest an nu am mai vazut-o. Furnicar de oameni pe plajă şi mai ales la orele total contraindicate. Furnicar de oameni în spaţiile de alimentaţie publică. Furnicar de oameni pe faleză (ce a mai rămas din ea). Aglomeraţie pe autostradă şi la dus şi la întors. Linişte spulberată de "ambulanţi" de tot felul: cu porumb fiert transportat în recipienţi îndoielnici, cu scoici frumos lustruite (made in CHINA), cu rochiţe de plajă ieftine şi probabil de unică folosinţă, cu zmei fioroşi scumpi pentru puţinele minute în care puteau zbura. Şi mai presus de toate, cu plajă ocupată cu mult prea multe şezlonguri neocupate. Nu vreau să comentez mai mult. Spun doar că nu mi-am permis să "închiriez" şezlonguri şi m-am bronzat la fel de frumos şi am înotat în aceeaşi Mare Neagră şi am admirat acelaşi răsărit şi am respirat acelaşi aer. Sau spun astea doar pentru că nu mi-am permis eu mai mult ? Eheeee, s-ar putea.