Litoral românesc - EFORIE NORD, august 2014

Alternez postări de aici şi de afară, de parcă aş fi o permanent călătoare. Am ajuns în această vară, după dor de plajă, în staţiunea cea mai potrivită vârstei pe care o las să o intuiască cel ce mă citeşte şi nu ştie prea multe despre mine....Nici nu ştiu câţi ar citi acest blog, de vreme ce eu nu-l "promovez". De ce nu ? Pentru că mie îmi place să scriu pur şi simplu şi să recitesc, cu mult interes, în timp...Revin la...EFORIE NORD. Staţiunea este aparent liniştită şi totuşi, mai aglomerată decât în acest an nu am mai vazut-o. Furnicar de oameni pe plajă şi mai ales la orele total contraindicate. Furnicar de oameni în spaţiile de alimentaţie publică. Furnicar de oameni pe faleză (ce a mai rămas din ea). Aglomeraţie pe autostradă şi la dus şi la întors. Linişte spulberată de "ambulanţi" de tot felul: cu porumb fiert transportat în recipienţi îndoielnici, cu scoici frumos lustruite (made in CHINA), cu rochiţe de plajă ieftine şi probabil de unică folosinţă, cu zmei fioroşi scumpi pentru puţinele minute în care puteau zbura. Şi mai presus de toate, cu plajă ocupată cu mult prea multe şezlonguri neocupate. Nu vreau să comentez mai mult. Spun doar că nu mi-am permis să "închiriez" şezlonguri şi m-am bronzat la fel de frumos şi am înotat în aceeaşi Mare Neagră şi am admirat acelaşi răsărit şi am respirat acelaşi aer. Sau spun astea doar pentru că nu mi-am permis eu mai mult ? Eheeee, s-ar putea.